Decizia CCR nr. 40/2023Punctul 57

57. În contextul susținerilor formulate, în jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat că stabilirea condițiilor pentru sesizarea instanțelor de judecată, inclusiv sub aspectul termenelor procedurale instituite, nu reprezintă o îngrădire a accesului la justiție, ci, din contră, prin aceasta legiuitorul a urmărit respectarea principiului securității și stabilității raporturilor juridice. Cât privește informarea și participarea publicului la luarea deciziilor, precum și accesul la justiție în probleme de mediu, urbanism și amenajarea teritoriului, Curtea observă că aceste aspecte sunt expres consacrate în art. 3 lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1196 din 30 decembrie 2005. Art. 20 alin. (1) al aceluiași act normativ stabilește obligația autorității competente pentru protecția mediului, împreună cu celelalte autorități ale administrației publice centrale și locale, după caz, de a asigura aplicarea acestui principiu în conformitate cu Convenția de la Aarhus, alin. (6) prevede că „Organizațiile neguvernamentale care promovează protecția mediului au drept la acțiune în justiție în probleme de mediu, având calitate procesuală activă în litigiile care au ca obiect protecția mediului“, iar alin. (5) statuează că „Accesul la justiție al publicului se realizează potrivit reglementărilor legale în vigoare“. De asemenea, un alt act normativ relevant este Legea nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1043 din 10 decembrie 2018, care reglementează într-o secțiune distinctă - „Informarea și participarea publicului la procedura de evaluare a impactului asupra mediului“. Această lege transpune prevederile Directivei 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 26 din 28 ianuarie 2012, modificată prin Directiva 2014/52/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 124 din 25 aprilie 2014, iar în art. 21 face trimitere la prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că orice persoană „care face parte din publicul interesat sau care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim“ se poate adresa instanței de contencios administrativ competente „pentru a ataca, din punct de vedere procedural sau substanțial, actele, deciziile ori omisiunile autorității publice competente care fac obiectul participării publicului, inclusiv aprobarea de dezvoltare“. Se poate adresa instanței de contencios administrativ competente și orice organizație neguvernamentală care îndeplinește cerințele prevăzute la art. 2 lit. f) din Legea nr. 292/2018, respectiv asociațiile, organizațiile ori grupurile constituite de acestea, dacă sunt vătămate într-un drept al lor sau într-un interes legitim. ...