Decizia CCR nr. 18/2023Punctul 11

11. Raportând considerentele de principiu reținute de jurisprudența constituțională la specificul prezentei sesizări de neconstituționalitate, se arată că, în ceea ce privește cererea de reexaminare formulată de Președintele României, nu se poate susține nici că aceasta a fost admisă sau admisă în parte, nici că a fost respinsă. Între forma legii care a fost trimisă inițial la promulgare și cea adoptată în urma soluționării cererii de reexaminare formulate de Președintele României există o diferență ce constă în înlocuirea sintagmei „5 ani“ cu sintagma „un an“, însă această diferență, dincolo de evidența faptului că nu reprezintă o formă de admitere a cererii de reexaminare, nu poate fi considerată nici respingere a acesteia, întrucât conținutul normativ al art. I pct. 1 din legea criticată, cu referire la art. 42 alin. (4) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 22/1999, a fost modificat. Această diferență nu se poate încadra nici în practica permisă de instanța constituțională în beneficiul reglementării, practică impusă de necesitatea coerenței reglementării, de completare a unor texte din lege care nu au făcut în mod expres obiectul cererii de reexaminare. În plus, admiterea amendamentului ce a condus la înlocuirea sintagmei „5 ani“ cu sintagma „un an“ nu este motivată sub niciun aspect, nici cu rațiuni de tehnică legislativă, nici cu rațiuni de nevoie socială reală. ...