Decizia CCR nr. 2/2023Punctul 22

22. Referitor la invocarea în prezenta cauză a dispozițiilor art. 1 alin. (5) și ale art. 148 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că autorul excepției nu formulează argumente cu privire la încălcarea, prin textul criticat, a normelor constituționale anterior menționate. Or, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a reținut că, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, instanța de contencios constituțional va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). Curtea a reținut, totodată, că aceeași soluție este valabilă și în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie din cauza generalității sale, fie din cauza lipsei rezonabile a legăturii cu textul criticat. Pentru aceste motive, Curtea nu poate reține pretinsa contrarietate dintre prevederile art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal și dispozițiile art. 1 alin. (5) și ale art. 148 alin. (2) din Constituție. ...