Decizia CCR nr. 659/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că din textul art. 45^1 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 se înțelege că instanța poate constata că cercetările efectuate de Inspecția Judiciară sunt insuficiente și, în consecință, poate dispune completarea acestora, admițând contestația împotriva rezoluției de clasare. Totuși, în situația în care verificările sunt complete, însă soluția de clasare dispusă de Inspecția Judiciară este vădit netemeinică, instanța, potrivit legii, nu poate dispune nicio soluție. Astfel, art. 45^1 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 prevede în mod limitativ soluțiile care pot fi dispuse în soluționarea contestației, iar admiterea acesteia este posibilă doar în situația în care verificările efectuate sunt incomplete și presupune, potrivit art. 45^1 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, ca instanța să indice în hotărârea judecătorească faptele și împrejurările care trebuie lămurite, precum și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate. Or, în ipoteza în care instanța constată că verificările sunt complete și că nu este necesară administrarea altor probe, dar că soluția Inspecției Judiciare este netemeinică raportat la verificările deja efectuate, instanța nu poate dispune nicio soluție. Singura soluție echitabilă ar fi cea în care instanța ar dispune completarea verificărilor în vederea determinării Inspecției Judiciare să efectueze o nouă analiză a sesizării prin impunerea administrării unor probe, deși acest lucru nu ar fi necesar, căci respectivele aspecte au fost lămurite. Însă, chiar și într-o atare ipoteză, se poate ajunge la situația în care instanța desființează soluția, Inspecția Judiciară dispune din nou clasarea, instanța desființează din nou rezoluția de clasare și tot așa până când răspunderea disciplinară se prescrie. ...