Decizia CCR nr. 363/2025Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, în procedura soluționării plângerii împotriva rezoluțiilor de clasare emise de Inspecția Judiciară, judecătorul nu poate dispune decât două soluții: fie respingerea contestației, fie admiterea acesteia, cu trimiterea dosarului către Inspecția Judiciară pentru completarea verificărilor. Autoarea excepției critică faptul că nu este posibilă și o a treia soluție, potrivit căreia, în situația în care verificările prealabile sunt complete, instanța să reexamineze fondul sesizării și să admită contestația, să desființeze rezoluțiile inspectorilor judiciari și să trimită dosarul pentru începerea cercetării disciplinare. Aceasta ar fi o soluție care ar conferi instanței de judecată plenitudine de apreciere asupra situației de fapt, în sensul de a putea considera, în dezacord cu opinia inspectorului judiciar, că există indicii privind săvârșirea abaterii disciplinare. În lipsa unei prevederi legale care să permită instanței să admită contestația și să aprecieze necesară începerea cercetării disciplinare, se ajunge însă la situația în care Inspecția Judiciară are putere discreționară în ceea ce privește acest aspect. Se susține că, în practică, este posibil ca, după ce Inspecția Judiciară completează verificările prealabile, astfel cum a dispus instanța în baza art. 45^1 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar să pronunțe din nou o soluție de respingere a plângerii și de menținere a rezoluției de clasare. Instanța de judecată, învestită din nou cu contestație, nu poate adopta decât una dintre cele două soluții prevăzute de textul de lege criticat, intrând astfel într-un cerc vicios care nu îi permite să decidă niciodată că sesizarea este întemeiată și că există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. ...