Decizia CCR nr. 659/2022Punctul 10

10. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (veche) apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că procedura în materie de răspundere disciplinară a unui magistrat este una cu caracter complex, implicând exercitarea preliminară de atribuții de către Inspecția Judiciară, iar apoi de Consiliul Superior al Magistraturii în măsura sesizării sale cu o acțiune disciplinară, pentru ca decizia finală să revină Înaltei Curți de Casație și Justiție sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale abaterii disciplinare. Așadar, angajarea răspunderii disciplinare a unui magistrat se tranșează în procedurile descrise anterior, motiv pentru care atribuția instanței învestite cu analiza rezoluției de clasare este una limitată la controlul de legalitate a verificărilor efectuate de inspectorul judiciar din perspectiva existenței indiciilor săvârșirii unei abateri disciplinare. În consecință, hotărârea judecătorească pronunțată în condițiile art. 45 din Legea nr. 317/2004 nu poate tranșa cu autoritate de lucru judecat niciun aspect ce revine în atribuția Inspecției Judiciare în desfășurarea cercetării disciplinare sau în competența Consiliului Superior al Magistraturii ca instanță de judecată în materie disciplinară ori în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție ca instanță ce asigură accesul la justiție, în cursul acestor proceduri lămurindu-se dacă sunt întrunite elementele constitutive ale unei abateri disciplinare. Or, în cererea de chemare în judecată vizând rezoluția de clasare a Inspecției Judiciare, reclamantul acționează ca titular al unei petiții adresate părții pârâte, iar nu ca titular al acțiunii disciplinare, pentru a aprecia dacă se impune sau nu declanșarea cercetării disciplinare și a sesiza instanța de judecată cu o astfel de chestiune, ci doar pentru a se controla judiciar dacă verificările efectuate de Inspecția Judiciară prin prisma elementelor de fapt și de drept învederate în petiția persoanei interesate justifică soluția de clasare litigioasă. Într-un astfel de context, nu intervine vreo restricționare a accesului liber la justiție și nici a dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, întrucât actul administrativ unilateral litigios este supus unui control de plină jurisdicție al instanței de contencios administrativ, cu consecința invalidării sale și a dispunerii completării verificărilor de către autoritatea publică pârâtă atunci când cererea de chemare în judecată este întemeiată, reținând însă că petentul-reclamant, ce invocă o calitate de persoană vătămată prin actul litigios, nu are vreun drept la exercitarea acțiunii disciplinare împotriva magistratului, ci doar de a obține o soluționare în condiții de legalitate a sesizării sale (petiție) privind conduita imputată respectivului magistrat, despre care pretinde că s-ar circumscrie reglementării privind răspunderea disciplinară. ...