Decizia CCR nr. 659/2022Punctul 8

8. Rezultă, așadar, că Inspecția Judiciară este singura autoritate care poate hotărî cu privire la începerea cercetării disciplinare, soluția acesteia de a nu dispune începerea cercetării neputând fi supusă controlului judecătoresc din perspectiva temeiniciei, aspect care conduce la concluzia încălcării art. 21 din Constituție și a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a art. 52 alin. (1) din Constituție, care prevede că orice persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei. Or, Inspecția Judiciară este o autoritate publică, făcând parte din Consiliul Superior al Magistraturii, autoritate reglementată chiar prin Constituție în titlul III. De asemenea, persoana care a formulat sesizarea are un interes legitim care este vătămat, căci soluția Inspecției Judiciare va avea un efect înrâuritor asupra unei eventuale acțiuni în răspundere civilă împotriva statului, la fel cum procesul penal poate avea un efect înrâuritor asupra acțiunii civile promovate în fața instanței civile, motiv pentru care i se recunoaște dreptul de a participa la procesul penal și, în consecință, dreptul la un proces echitabil. Prin urmare, deși însăși Constituția recunoaște dreptul persoanei vătămate de a se adresa instanței și de a obține recunoașterea interesului legitim și anularea actului, o lege de forță juridică inferioară limitează acest drept în mod nejustificat, aspect care impune admiterea excepției formulate. ...