Decizia CCR nr. 683/2022Punctul 17

17. Raportat însă la speță, Curtea apreciază că aspectele invocate nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci aspecte referitoare la modalitatea de aplicare a legii în cauza concretă dedusă judecății, autorul excepției invocând incidente factuale din cadrul litigiului în care este parte, precum și nemulțumirea față de maniera în care instanța de judecată a soluționat aceste incidente. În această privință, Curtea a statuat în repetate rânduri că nu este competentă să se pronunțe asupra aspectelor ce țin de aplicarea legii, acestea fiind de competența exclusivă a instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a instanțelor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Totodată, din perspectiva criticilor formulate, Curtea apreciază că autorul excepției tinde, în mod indirect, la o completare a dispozițiilor de lege criticate, prin extinderea sferei persoanelor care pot achita taxa judiciară de timbru pentru/în locul debitorului taxei, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut expres că „Taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei (...)“, iar „costurile operațiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxă judiciară de timbru sunt în sarcina debitorului taxei.“ Or, o atare împrejurare excedează competenței Curții Constituționale, așa cum rezultă din prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“ ...