Decizia CCR nr. 648/2022Punctul 54

CCR · decizie de neconstituționalitate · 14.12.2022 · dosar 2.650A/2022
Punctul 54
54. Aplicând aceste considerente la cauza de față, Curtea constată că Ordonanța Guvernului nr. 16/2022, emisă în temeiul Legii de abilitare nr. 186/2022, modifică și completează dispoziții care nu conțin norme de natura legii organice din Codul fiscal, fără a interveni în domeniile rezervate de Constituție legii organice. Astfel, analizând criteriul material al normei la care se referă autorii obiecției de neconstituționalitate, și anume art. I pct. 68 din Ordonanța Guvernului nr. 16/2022, Curtea observă că aceasta introduce alin. (5^6)-(5^9) în art. 146 din Codul fiscal și stabilește reguli privind calculul contribuției de asigurări sociale (denumită în continuare CAS) datorate de către persoanele fizice care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor, în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă sau cu timp parțial. Art. 146 alin. (5^6) din Codul fiscal, introdus prin art. I pct. 68 din Ordonanța Guvernului nr. 16/2022, stabilește ca bază lunară de calcul al CAS salariul minim brut pe țară garantat în plată, pentru veniturile realizate în baza contractelor individuale de muncă cu timp parțial al căror nivel este sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, iar alin. (5^7) al art. 146 din Codul fiscal stabilește excepții de la această regulă. Este adevărat că regimul contractelor individuale de muncă cu timp parțial este reglementat în art. 103-107 din Codul muncii, care este lege organică, însă textul criticat nu modifică aceste norme cu caracter general din Codul muncii, ci reprezintă norme fiscale privind calculul CAS, mai exact stabilirea unei baze lunare de calcul al CAS pentru veniturile realizate în baza contractelor individuale de muncă cu timp parțial al căror nivel este sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată. Or, art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție vizează acele norme juridice care reglementează principii generale referitoare la raporturile de muncă. Prin urmare, Curtea constată că reglementarea criticată nu aparține regimului general privind raporturile de muncă, domeniu rezervat de Constituție legii organice. ...
Sursa oficială ↗