Decizia CCR nr. 640/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 57 din Legea nr. 85/2014 reglementează modalitatea în care este desemnat administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, legiuitorul având în vedere atât situația în care niciun creditor nu este majoritar, cât și situația în care există un creditor majoritar, stabilind calea de urmat pentru a putea fi decisă desemnarea în discuție. Astfel, pentru situația în care niciun creditor nu este majoritar, legiuitorul a prevăzut că, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor, creditorii care dețin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar. În acest context, s-a prevăzut că, dacă adunarea creditorilor nu poate lua o hotărâre din lipsă de cvorum, judecătorul-sindic judecă cererile administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în situațiile în care nu se poate lua o hotărâre în ședințele adunării generale ale creditorilor din lipsa de cvorum cauzată de neprezentarea creditorilor legali convocați la cel puțin două ședințe ale acestora având aceeași ordine de zi [art. 45 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 85/2014]. În schimb, pentru situația în care există un creditor majoritar, legiuitorul nu a prevăzut vreun termen în interiorul căruia acest creditor poate să își exercite dreptul de desemnare a administratorului judiciar/lichidator judiciar și nici nu reglementează situația în care acest creditor nu își exercită acest drept. Or, prin neinstituirea unui termen în interiorul căruia creditorul majoritar poate să își exercite dreptul de desemnare a administratorului/lichidatorului judiciar ori de confirmare a celui provizoriu, precum și prin nestabilirea unei sancțiuni ca urmare a neexercitării într-un termen rezonabil a dreptului respectiv, se creează premisele exercitării discreționare a acestui drept și ale abuzului de drept, fiind un privilegiu al legii conferit unui creditor doar pentru simplul fapt că este majoritar, situație în care dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor art. 16 din Constituție și ale art. 14 și art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în coroborare cu art. 148 din Legea fundamentală, în măsura în care nu se prevede un termen în interiorul căruia creditorul majoritar este obligat să își exercite acest drept. Pentru motivele deja arătate, se susține că sunt încălcate și dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, părțile fiind nevoite să aștepte decizia creditorului majoritar, prerogativă recunoscută de altfel de legiuitor, însă cu exercitare nelimitată în timp. ...