Decizia CCR nr. 601/2022Punctul 23

23. De altfel, același criteriu de determinare rezultă și din interpretarea sistematică a normelor juridice criticate, prin raportarea acestora la ansamblul prevederilor art. 320 din Codul penal și, respectiv, ale art. 288 din Codul penal din 1969, articole ce poartă denumirea marginală de Fals material în înscrisuri oficiale. Or, includerea în cuprinsul denumirii marginale a celor două articole analizate a sintagmei „înscrisuri oficiale“ indică intenția legiuitorului de a incrimina prin dispozițiile art. 320 din Codul penal și, respectiv, ale art. 288 din Codul penal din 1969 doar acele fapte de fals care au ca obiect material înscrisuri dintre cele prevăzute la art. 178 alin. (2) din Codul penal și, respectiv, la art. 150 alin. (2) din Codul penal din 1969. De asemenea, folosind aceeași metodă de interpretare și raportând dispozițiile legale criticate la ansamblul prevederilor capitolului III - Falsuri în înscrisuri al titlului VI – Infracțiuni de fals al Părții speciale a Codului penal, respectiv la capitolul III - Falsuri în înscrisuri al titlului VII - Infracțiuni de fals al Părții speciale a Codului penal din 1969, Curtea constată că faptele de fals ce au ca obiect material înscrisurile sub semnătură privată sunt incriminate în articole distincte, respectiv la art. 322 din Codul penal și la art. 290 din Codul penal din 1969. Or, și din această manieră de reglementare rezultă intenția legiuitorului de a incrimina la art. 320 din Codul penal și la art. 288 din Codul penal din 1969 acele fapte de fals ce au ca obiect material înscrisuri oficiale, astfel cum acestea sunt definite potrivit legii penale. ...