Decizia CCR nr. 601/2022Punctul 6

6. Se arată că, prin raportare la principiile ce rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului mai sus enunțate, în dreptul românesc nu există o jurisprudență constantă, uniformă și accesibilă care să stabilească potrivit unor criterii obiective domeniul de aplicabilitate al dispozițiilor legale criticate și că prevederile alin. (3) al art. 288 din Codul penal din 1969 și ale alin. (3) al art. 320 din Codul penal oferă câteva exemple de „înscris oficial asimilat“, respectiv biletele și tichetele - însă acestea creează premisele unei analogii, interzisă cu desăvârșire de principiul legalității incriminării. Se susține, prin urmare, că dispozițiile legale criticate permit organelor judiciare să stabilească, prin analogie, ce alte fapte pot fi catalogate ca fiind un fals material în înscrisuri oficiale, făcând ca norma să fie imprevizibilă, și că, în aceste condiții, este imposibil de anticipat obiectiv când există o astfel de infracțiune și când nu. Or, fără o determinare pe baza unor criterii obiective și previzibile a caracterului de „înscris oficial asimilat“, caracterul penal al faptelor se stabilește pe baza unor criterii subiective, de către fiecare organ însărcinat cu aplicarea legii. ...