Decizia CCR nr. 601/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că principiul legalității incriminării are o valoare convențională și constituțională, dar că dispozițiile legale criticate contravin acestui principiu, întrucât nu îndeplinesc condițiile de claritate, precizie și previzibilitate specifice legii penale. În acest sens, se susține că este imposibil de determinat în mod obiectiv ce se înțelege prin sintagma „orice alte imprimate producătoare de consecințe juridice“ din cuprinsul alin. (3) al art. 288 din Codul penal din 1969 și al alin. (3) al art. 320 din Codul penal. Se susține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, gradul de previzibilitate al legii trebuie apreciat potrivit „experienței juridice ordinare“, astfel încât marja de apreciere lăsată autorităților statului pentru interpretarea normelor juridice interne să fie una redusă, instanța de contencios al drepturilor omului impunând un nivel de prudență ridicat, în considerarea intereselor concurente. Se mai arată că previzibilitatea se apreciază pornind de la experiența juridică comună, aspect care este firesc, în condițiile în care, de regulă, legea se adresează tuturor persoanelor, nu doar celor care au un nivel de pregătire juridică superioară, și că, pentru a fi respectate exigențele legalității, este necesară îndeplinirea unei condiții alternative: fie norma juridică să fie enunțată cu suficient de multe detalii pentru a se putea anticipa situațiile concrete pe care le vizează, fie să existe o jurisprudență și o doctrină bine stabilite și accesibile care să prevadă criteriile și condițiile exacte în care textul legal devine incident. Aplicând principiile constituționale și convenționale anterior menționate la dispozițiile legale criticate, se arată că acestea nu sunt enunțate cu suficientă claritate pentru ca o persoană cu o experiență juridică comună să poată estima care înscrisuri pot fi încadrate în sfera oricăror „alte imprimate producătoare de consecințe juridice“. ...