Decizia CCR nr. 615/2022Punctul 21

21. În prezenta cauză, în speța dedusă soluționării instanței judecătorești, hotărârea judecătorească recurată a fost pronunțată la data de 31 mai 2017, așadar, anterior momentului publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I (respectiv 20 iulie 2017). Prin critica de constituționalitate formulată, autoarea excepției tinde să supună efectelor deciziei Curții Constituționale menționate, care ar conferi în cauză calea de atac a recursului, și cazul în care hotărârea judecătorească a fost pronunțată anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, dar comunicată ulterior acestui moment, arătând că, în acest caz, termenul de exercitare a recursului nu s-a împlinit, acesta curgând de la data comunicării hotărârii. Or, ceea ce interesează din punctul de vedere al incidenței căii de atac a recursului, conferită în temeiul Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, nu este împrejurarea împlinirii termenului de exercitare a recursului, ci data pronunțării hotărârii judecătorești recurate, dată de la care, în temeiul efectelor pentru viitor ale deciziilor Curții Constituționale, poate fi exercitat recursul, în configurația rezultată ca urmare a deciziei Curții Constituționale. În acest sens este jurisprudența Curții în materia căilor de atac, potrivit căreia criteriul ce trebuie luat în seamă și care ține de esența principiului constituțional al neretroactivității legii civile, raportat la aplicarea în timp a reglementărilor referitoare la căile de atac, este data pronunțării hotărârii judecătorești. Astfel, în temeiul textului constituțional antereferit, legiuitorul poate supune hotărârea judecătorească unor căi de atac stabilite ca atare prin lege până la momentul pronunțării hotărârii judecătorești (a se vedea Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 59). ...