Decizia CCR nr. 592/2022Punctul 23

23. În plus, Curtea constată că autorul își construiește argumentația plecând de la compararea mai multor texte cuprinse în Codul de procedură penală, pe care le consideră contradictorii. Indică în acest sens prevederile art. 56 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 188-191, 257, 277, 279-283 și 289-294 din Codul penal, urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, norme pe care le consideră încălcate prin textele de lege criticate, care permit procurorului să delege, prin ordonanță, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală, în cazurile în care acesta efectuează urmărirea penală. Or, neconstituționalitatea unei norme juridice are un caracter intrinsec și autonom, ce rezidă în însuși conținutul său normativ și nu poate fi dedusă prin coroborarea sau compararea mai multor texte cuprinse în același sau alte acte normative. În acest sens, Curtea a arătat, în jurisprudența sa, că neconstituționalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia și nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări per a contrario, operație care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevăzut in terminis (Decizia nr. 122 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2004), iar „examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele“ (Decizia nr. 33 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 5 iunie 2003). Prin urmare, și din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate are caracter de inadmisibilitate. ...