Decizia CCR nr. 528/2021Punctul 22

22. Totodată, Curtea subliniază faptul că un control de constituționalitate se exercită prin raportare la norme de rang constituțional sau convențional, și nu la compararea mai multor texte legale între ele, comparație din care să rezulte un viciu de neconstituționalitate. Sub acest aspect, raportarea criticilor de neconstituționalitate la dispoziții legale cuprinse în Codul de procedură civilă, în Codul civil sau în Codul penal nu poate fi analizată de către instanța constituțională, întrucât excedează controlului de constituționalitate. Curtea a mai reținut, în jurisprudența sa, că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. De aceea, o astfel de situație nu constituie un veritabil argument pe care să se întemeieze neconstituționalitatea prevederilor criticate, ci o eventuală contrarietate între norme legale din același domeniu sau din domenii pe care autorul excepției de neconstituționalitate le apreciază ca fiind similare. Or, coordonarea legislației în vigoare, sub aspectele menționate, este de competența autorității legiuitoare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, și Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011). ...