Decizia CCR nr. 582/2022Punctul 47

47. Așadar, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reprezintă doar un mijloc de individualizare judiciară a executării unei pedepse de condamnare la pedeapsa cu închisoarea (pedeapsă privativă de libertate), ceea ce implică, intrinsec, pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare, ceea ce dispune chiar textul criticat în prezenta cauză, fără a opera vreo distincție cu privire la modalitatea de executare a respectivei pedepse. De altfel, potrivit art. 396 alin. (1) din Codul de procedură penală, soluțiile pe care le poate pronunța instanța în rezolvarea acțiunii penale, ca modalități de individualizare a pedepsei, sunt condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal [art. 396 alin. (1) din Codul de procedură penală], ceea ce înseamnă că și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reprezintă, în esență, tot o soluție de condamnare la o pedeapsă cu închisoarea, însă individualizată printr-o modalitate diferită de executare decât cea în regim de detenție, fiind executată în libertate, însă sub supraveghere și cu respectarea anumitor obligații prevăzute de lege, pe perioada termenului de supraveghere. De altfel, această modalitate de individualizare a executării pedepsei nu se poate aplica decât în condițiile prevăzute de art. 91 din Codul penal, una dintre ele constând în aceea că pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani. ...