Decizia CCR nr. 575/2022Punctul 53

53. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate extrinsecă a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018, raportată la art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, Curtea a reținut că aceasta este neîntemeiată. Astfel, sub aspectul competenței de legiferare, raportul dintre puterea legislativă și cea executivă se desăvârșește prin competența conferită Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență în condițiile stabilite de art. 115 alin. (4) -(6) din Constituție. Astfel, ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituția, în art. 115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanțe simple [art. 115 alin. (1) -(3) ] sau ordonanțe de urgență [art. 115 alin. (4) -(6) ]. Astfel, transferul unor atribuții legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voință al Parlamentului ori pe cale constituțională, în situații extraordinare, și numai sub control parlamentar. Având în vedere acestea, în cauză nu se poate reține că prin emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 s-ar fi încălcat dispozițiile art. 61 alin. (1) din Constituție privind rolul Parlamentului. ...