Decizia CCR nr. 571/2022Punctul 18

18. Se susține astfel că, în cauză, actul prin care s-a dispus soluția de clasare, respectiv rechizitoriul, nu i-a fost înmânat de Parchet, ci de instanță, respectiv de judecătorul de cameră preliminară, atunci când Parchetul a sesizat instanța cu același rechizitoriu, ce conține și dispoziții de trimitere în judecată. În situația în care ar fi sancționat, în sensul respingerii plângerii ca inadmisibilă sau tardivă, „înseamnă că s-a prorogat o competență de comunicare a actului care are numele de Rechizitoriu către un alt organ judiciar, respectiv judecătorul de cameră preliminară sesizat cu rechizitoriul“. Această competență este „nescrisă de legiuitor“ și nu a fost cunoscută de petent, „legiuitorul încălcând principiul legalității consacrat de art. 1 din Constituție.“ ...