Decizia CCR nr. 565/2022Punctul 17

17. Referitor la criticile de neconstituționalitate a art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală, Guvernul arată că principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală, reglementat la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, obligă la asigurarea acestuia în acele faze ale procesului penal în care se stabilește vinovăția inculpatului și pedepsele penale ce urmează a fi executate. Or, referitor la natura recuzării, Curtea Constituțională a reținut că aceasta este o procedură incidentală, al cărei obiect este cu totul distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă. Această procedură nu are caracter jurisdicțional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar. S-a arătat că dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală este valabil doar în situația examinării vinovăției, care are ca premisă o acuzație penală formulată împotriva unei persoane, aceasta neregăsindu-se, în general, în cazul soluționării unei cereri de recuzare, care nu antamează probleme de fond. Totodată, în practica instanței de contencios constituțional s-a reținut că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. De asemenea, instanța de contencios constituțional a reținut că accesul liber la justiție nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în fața instanțelor judecătorești în condiții de egalitate, poate stabili reguli deosebite. Față de argumentele prezentate, Guvernul consideră că excepția invocată este neîntemeiată. Se mai arată că autorul excepției invocă faptul că nu este prevăzută nicio sancțiune pentru situația în care ordonanța de soluționare a cererii de recuzare este dată de un procuror necompetent. Față de astfel de critici, excepția este inadmisibilă, întrucât nu intră în competența Curții Constituționale să cenzureze omisiunile de reglementare, ci numai conformitatea dispozițiilor legale în vigoare cu normele și principiile Constituției. ...