Decizia CCR nr. 565/2022Punctul 16

16. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a art. 67 alin. (2) teza finală din Codul procedură penală este neîntemeiată, arătând că, în multe rânduri, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că în faza de urmărire penală legiuitorul poate opta atât pentru instituirea, cât și pentru eliminarea unor garanții procesuale, cu condiția ca actele organelor de urmărire penală să poată fi cenzurate de instanța de judecată. Ulterior rezolvării cauzei penale de către procuror, aceasta va fi supusă controlului judecătorului de cameră preliminară, care va verifica legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Prin urmare, nu se poate afirma că prin reglementarea criticată se încalcă accesul liber la justiție, câtă vreme cauza ajunge să fie examinată în final de către o instanță de judecată. Referitor la instituția recuzării, Curtea Constituțională a reținut că reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri și implicit a procesului penal. Or, dacă s-ar formula cereri de recuzare și împotriva celor chemați să rezolve astfel de cereri, s-ar ajunge la formularea unor cereri repetate, cu caracter abuziv, de natură să tergiverseze soluționarea cauzei și să aducă atingere procesului echitabil. ...