Decizia CCR nr. 559/2022Punctul 13

13. Lecturând prevederile anterior menționate, Curtea reține că legiuitorul a instituit o formă specială de răspundere a persoanelor din conducerea societății, precum și a persoanelor care au contribuit la apariția stării de insolvență a debitorului, urmărind astfel să acopere într-o proporție cât mai mare pasivul debitorului insolvent. Acest tip de răspundere nu este unul nou, fiind prevăzut și de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței (a se vedea art. 138 și următoarele din această lege). Exercitând controlul de constituționalitate al dispozițiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, care prevedeau necesitatea autorizării comitetului de creditori înainte de a introduce acțiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor care au cauzat starea de insolvență, precum și condiția ca administratorul/lichidatorul judiciar să nu fi indicat, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului, Curtea a constatat că acestea sunt constituționale și în acest sens a reținut că acțiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor prevăzute de lege poate fi supusă anumitor condiții restrictive, întrucât nu reprezintă o acțiune de sine stătătoare, ci o cerere incidentă care intervine într-un cadru procesual preexistent, respectiv cel declanșat prin cererea privind inițierea procedurii insolvenței, așadar in limine litis. Mai mult, condițiile reglementate de art. 138 alin. (3) din lege sunt justificate și de intenția legiuitorului de a atribui comitetului creditorilor o calitate procesuală activă subsidiară, circumstanțiată de lipsa de diligență a titularilor acestei acțiuni, și anume administratorul judiciar sau lichidatorul. Așa fiind, în această materie, ca, de altfel, oriunde legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de îndeplinirea anumitor cerințe și respectarea anumitor proceduri, nu s-a operat în acest fel cu intenția de a restrânge accesul liber la justiție, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21, asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale tuturor părților (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 577 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007). ...