Decizia CCR nr. 548/2022Punctul 7

7. Judecătoria Sectorului 3 București - Secția penală apreciază că dispozițiile art. 318 alin. (1) și (15) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Consideră că prin pronunțarea unei soluții de renunțare la urmărirea penală în cazul unei infracțiuni de natură să producă un prejudiciu material nu se stinge dreptul persoanei vătămate la repararea pagubei suferite, aceasta având la dispoziție calea unei acțiuni civile. Arată că soluția de renunțare la urmărirea penală are la bază principiul oportunității și presupune constatarea - în urma probatoriului administrat în cauză - că fapta cercetată există și întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, însă - în raport cu interesul public definit de dispozițiile art. 318 alin. (2) din Codul de procedură penală - se apreciază că nu este oportună continuarea urmăririi penale. Prin urmare, prin soluția de renunțare la urmărirea penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, se certifică existența faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, persoana vătămată putând folosi respectiva ordonanță a procurorului în susținerea unei acțiuni în fața instanței civile, pe tărâmul răspunderii civile delictuale, acțiune care, potrivit legii, este scutită de plata taxei de timbru. Având în vedere că liberul acces la justiție nu trebuie înțeles ca acces doar la instanțele penale, ci și la cele civile, prin pronunțarea unei soluții de renunțare la urmărirea penală nu se limitează accesul persoanei vătămate la justiție. Cu privire la substituirea procurorului în dreptul de a decide asupra proprietății persoanei vătămate, instanța opinează că, în situația pronunțării unei soluții de renunțare la urmărirea penală, procurorul apreciază, în raport cu criteriile stabilite de prevederile art. 318 alin. (2) din Codul de procedură penală, doar cu privire la oportunitatea continuării urmăririi penale, apreciere care este apanajul exclusiv al procurorului, fără a se pronunța cu privire la modul de exercitare a drepturilor patrimoniale de către persoana vătămată. Este adevărat că procurorul poate dispune odată cu pronunțarea soluției de renunțare la urmărirea penală și referitor la repararea pagubei produse, însă din prevederile art. 318 alin. (6) din Codul de procedură penală reiese că aceasta este doar o posibilitate, iar nu o obligație a procurorului, astfel că rămâne la latitudinea persoanei vătămate să urmeze calea unei acțiuni civile. În ceea ce privește dispozițiile art. 318 alin. (15) din Codul de procedură penală arată că judecătorul de cameră preliminară are posibilitatea fie să confirme, fie să desființeze soluția de renunțare la urmărirea penală și să trimită cauza la procuror pentru completarea cercetărilor, fie să pronunțe o soluție de clasare, astfel că nici cu privire la acest aspect nu se impune admiterea excepției invocate. ...