Decizia CCR nr. 528/2022Punctul 12

12. În concluzie, având în vedere natura juridică a acestei instituții de drept, care nu reprezintă o formă de executare efectivă a pedepsei, ci un substitutiv de pedeapsă, dispozițiile art. 97 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale și în contextul în care termenul de supraveghere a expirat anterior soluționării definitive a sesizării privind anularea suspendării. Faptul că persoana în cauză a respectat măsurile de supraveghere și a executat obligațiile ce i-au fost impuse nu echivalează cu executarea pedepsei înseși, iar pierderea unui beneficiu legal, la care nu ar fi avut dreptul ab initio, în condițiile săvârșirii unei infracțiuni anterior rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea, dar descoperite în cursul termenului de supraveghere, nu reprezintă o încălcare a dreptului „ne bis in idem“ (a nu fi pedepsit de două ori pentru aceeași faptă). Totodată, anularea suspendării executării nu poate fi condiționată de momentul la care a rămas definitivă hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii pentru infracțiunea anterior comisă și descoperită în cursul termenului de supraveghere, în sensul situării acestui moment anterior expirării termenului de supraveghere (astfel de situații regăsindu-se rar în practica judecătorească). ...