Decizia CCR nr. 518/2022Punctul 26

26. În ceea ce privește invocarea Deciziei nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea reține că prin decizia menționată a constatat ca fiind neconstituțională reglementarea legală potrivit căreia cuantumul brut al pensiilor cuvenite sau aflate în plată se va diminua cu 15%, fără ca aceasta să semnifice însă negarea evoluției în reglementarea juridică a acestui domeniu, adică interzicerea sau imposibilitatea reașezării prin lege, pentru viitor, a sistemului de calcul al pensiilor, cu respectarea principiului contributivității (pct. III din considerentele Curții). Or, dispozițiile art. 60 din Legea nr. 223/2015, în redactarea conferită prin art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, au introdus o nouă soluție legislativă pentru calculul cuantumului pensiei, aplicabilă pentru viitor tuturor celor vizați de ipoteza normei, fără nicio diferențiere pe criterii subiective. Concomitent cu această intervenție legislativă, legiuitorul delegat a asigurat, prin art. 59 din aceeași lege, menținerea cuantumului pensiei aflate în plată în ipoteza în care, ca urmare a actualizării anuale, din oficiu, cu rata medie anuală a inflației, ar rezulta un cuantum al pensiei mai mic. Așadar, soluția normativă sancționată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 prin declararea sa ca neconstituțională este în mod evident diferită de cea criticată de autorii prezentei excepții de neconstituționalitate. În mod similar, situațiile analizate prin hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului invocate în motivarea excepțiilor de neconstituționalitate ce fac obiectul dosarelor nr. 2.420D/2019 și nr. 3.463D/2019 se referă la cazuri de discriminare în acordarea unor drepturi de asigurări sociale, bazate pe criterii interzise de art. 14 din Convenție sau care nu se justificau în mod obiectiv și rezonabil, acestea nefiind incidente, prin urmare, în prezenta cauză. ...