Decizia CCR nr. 499/2022Punctul 20

20. Având în vedere atât jurisprudența precitată, cât și cele reținute anterior în ceea ce privește cauza penală în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea constată incidența unei cauze de inadmisibilitate, și anume lipsa condiției interesului în invocarea excepției de neconstituționalitate, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității normelor procesual penale criticate. Cu alte cuvinte, eventuala admitere a excepției de neconstituționalitate nu ar produce niciun efect în cauză, de vreme ce apelurile declarate de parchet și inculpat au fost admise, în consecință fiind admis și acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între aceștia, apelul părții responsabile civilmente, deși respins ca tardiv, fiind formulat, de asemenea, în sensul admiterii și menținerii acordului de recunoaștere a vinovăției. În context, Curtea reține că, potrivit art. 409 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, apelul declarat de partea responsabilă civilmente în ceea ce privește latura penală este limitat, în funcție de influența asupra soluției în latura civilă. Or, atât timp cât, în speță, în ceea ce privește latura penală a cauzei, a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției, Curtea constată că interesul autoarei în invocarea excepției de neconstituționalitate nu mai subzistă, astfel că motivele de neconstituționalitate nu pot fi reținute, întrucât relevă o situație ipotetică, care nu are legătură cu soluționarea cauzei concrete deduse judecății. ...