Decizia CCR nr. 504/2022Punctul 17

17. Din această perspectivă, Curtea constată că susținerea autorului excepției potrivit căreia normele procesual penale ale art. 97 alin. (2) lit. e) și f) sunt lipsite de previzibilitate și aduc atingere dreptului la apărare, întrucât nu se coroborează cu art. 198 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală, sunt neîntemeiate. Curtea reamintește că a statuat în jurisprudența sa că, ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, organele prevăzute la art. 61 alin. (1) lit. a) -c) din Codul de procedură penală sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate. Acest proces-verbal reprezintă un înscris cu caracter oficial prin care se consemnează în mod detaliat faptele, cu enumerarea elementelor pe care se întemeiază (constatări personale, declarații, documente etc.). Curtea a apreciat că actul rezultat din activitatea de constatare desfășurată de aceste organe în afara procesului penal nu poate fi mijloc de probă, ci doar act de sesizare a organelor de urmărire penală (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 198 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 4 iulie 2016, paragraful 16). ...