Decizia CCR nr. 507/2022Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că normele penale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale și convenționale invocate, întrucât, ca urmare a declarării ca neconstituțională a sintagmei „oricărui act de procedură“ prin Decizia Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018, textul de lege este lipsit de previzibilitate, astfel încât nu permite destinatarului normei să își regleze conduita în funcție de ipoteza normativă a legii, prin raportare la actele întreruptive ale prescripției penale. Chiar dacă se acceptă teza potrivit căreia dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt încă în vigoare, sintagma „cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe“ - în lipsa „cazurilor și situațiilor în care poate interveni întreruperea prescripției răspunderii penale“ - este imprecisă, neclară și susceptibilă de interpretări arbitrare, situație incompatibilă cu exigențele de calitate și claritate impuse normelor penale și cu imperativul respectării securității juridice. Susțin că exigența de claritate, precizie și previzibilitate a normei juridice se impune atât pentru persoana asupra căreia se răsfrânge norma respectivă, cât și pentru organele judiciare chemate să aprecieze cu privire la temeinicia și legalitatea solicitărilor. Achiesează la opinia instanței supreme potrivit căreia dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal, cât privește sintagma „cursul prescripției se întrerupe“, sunt inaplicabile, având un caracter neconstituțional. ...