Decizia CCR nr. 482/2022Punctul 22

22. Având drept premisă aceste repere jurisprudențiale, Curtea constată că dispozițiile art. 49 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 nu instituie nicio diferență de tratament juridic între salariații cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în raport cu cei care au contract de muncă pe durată determinată, în ambele cazuri apariția unei cauze de încetare de drept a contractului individual de muncă prevalând asupra cauzelor de suspendare a raportului de muncă. Faptul că dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 53/2003 prevăd o cauză specifică de încetare a contractului de muncă pe durată determinată, respectiv ajungerea la termen, este justificată de specificul acestui contract, care generează un raport de muncă limitat sub aspect temporal și care îl deosebește, ca natură, de contractul de muncă pe durată nedeterminată. Astfel, consecințele diferite ce decurg din acest specific sunt deplin justificate și compatibile cu principiul constituțional al egalității în drepturi, neavând caracteristica discriminării. ...