Decizia CCR nr. 477/2022Punctul 5

5. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că art. 51 din Constituție se referă la dreptul la petiționare, care este diferit de dreptul de a introduce acțiuni la instanțele judecătorești, și că sesizarea instanței pentru valorificarea unui drept sau a unui interes legitim care poate fi obținut numai pe calea justiției nu reprezintă un aspect al dreptului la petiționare. Se susține, totodată, că instituirea unor reguli speciale de sesizare a instanțelor judecătorești cu plângeri împotriva unor ordonanțe ale procurorului de netrimitere în judecată nu este de natură să aducă atingere, sub nicio formă, dreptului de petiționare, care se concretizează în cereri, reclamații și sesizări în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup adresate autorităților publice și la care acestea sunt obligate să răspundă în termenele prevăzute de lege. Se arată că, în schimb, plângerile împotriva ordonanțelor procurorului se rezolvă potrivit unor reguli specifice activității de judecată, în cadrul procesului penal, legiuitorul fiind cel îndreptățit să stabilească condițiile promovării și soluționării unor astfel de plângeri. Se susține, totodată, că prevederile legale criticate nu contravin nici art. 53 din Constituție, întrucât domeniul de aplicare al acestuia este circumscris restrângerii unor drepturi sau libertăți dintre cele prevăzute în capitolul 2 al titlului II din Constituție, restrângere care trebuie să îndeplinească condițiile reglementate în cuprinsul art. 53 anterior menționat. Se susține, de asemenea, că prevederile legale criticate nu contravin nici art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece atunci când părțile se înțeleg asupra prejudiciilor se înțeleg și asupra cheltuielilor judiciare, conform principiului accesorium sequitur principale. Se conchide că dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui în situații deosebite reguli speciale, conform art. 126 alin. (2) din Constituție. ...