Decizia CCR nr. 469/2022Punctul 10

10. Tribunalul Cluj - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, arătând că dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 contravin prevederilor art. 53 din Constituție, fiind lipsite de precizie, claritate și previzibilitate. Se face trimitere la considerentele deciziilor Curții Constituționale nr. 10 din 14 ianuarie 2016, nr. 320 din 17 mai 2016 și nr. 629 din 8 octombrie 2015. Se susține că dispozițiile legale criticate nu îndeplinesc cerințele constituționale de calitate a legii, întrucât sintagma „săvârșirea unei infracțiuni“ din cuprinsul acestora presupune existența unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare a făptuitorului pentru comiterea respectivei infracțiuni. Astfel, se susține că o persoană care lecturează dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 înțelege din acestea că luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie la finalul procesului penal, atunci când se constată, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, că inculpatul a comis o infracțiune de evaziune fiscală. Însă, în realitate, conform dispozițiilor legale criticate, în cazul existenței unei acuzații de comitere a infracțiunii de evaziune fiscală, măsurile asigurătorii sunt dispuse, în mod obligatoriu, încă din faza urmăririi penale. ...