Decizia CCR nr. 447/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile legale care stabilesc data emiterii facturii ca moment de la care începe să curgă termenul de scadență sunt neconstituționale, întrucât nu țin cont de data primirii facturii de către destinatarul utilizator, astfel că termenul este unul incert, arbitrar, fiind influențat de un intermediar, care poate fi curierul sau oricare altă persoană. Se arată că principiul legalității presupune existența unor norme de drept intern precise și accesibile. Se invocă, în acest sens, Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, și Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunțată în Cauza Fener Rum Patrikliği împotriva Turciei, paragraful 70. Din această perspectivă, principiul legalității presupune obligația legiuitorului de a reglementa texte clare, precise și inteligibile, pentru ca cetățeanul să poată prevedea consecințele ce ar rezulta dintr-o anumită faptă, motiv pentru care dispozițiile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006 contravin principiului supremației Constituției și obligativității respectării legilor, consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Se arată că, dacă facturile de utilități se primesc după împlinirea termenului de scadență de 15 zile, termen care curge de la emitere, are loc o prejudiciere a utilizatorului, întrucât sunt afectate securitatea și stabilitatea raportului juridic, dar și patrimoniul acestuia, aducându-se astfel atingere dreptului de proprietate garantat de art. 44 din Constituție. Totodată, utilizatorul este lipsit de posibilitatea de ași exprima opoziția sau de a se apăra de abuzurile furnizorului de utilități, fiind obligat să suporte penalități de întârziere nejustificate raportate la situația de fapt. ...