Decizia CCR nr. 482/2017Punctul 9

9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În esență, arată că, din cuprinsul prevederilor legale criticate, rezultă că facturile reprezintă „contravaloarea serviciului de care au beneficiat“ utilizatorii, pentru care datorează plata aferentă și că termenul de scadență îl constituie „15 zile de la data emiterii facturilor“, iar „data emiterii facturilor și termenul de scadență se înscriu pe factură“, rezultând, astfel, două momente diferite, cu distincția aferentă între data emiterii și termenul de scadență. Acestea au fost prevăzute de legiuitor pentru a se putea asigura atât celeritatea plății contravalorii serviciilor anterior prestate de operatori (furnizori) care, din sumele recuperate, pot asigura, astfel, continuitatea activității de furnizare a serviciilor publice către utilizatori, dar și posibilitatea utilizatorilor/beneficiarilor de a achita în termen sumele datorate. În ceea ce privește eventualele probleme de interpretare și/sau aplicare a Legii nr. 241/2006 ori eventualele abuzuri din partea furnizorului de servicii în cazul nerespectării legii și/sau contractului de furnizare, Guvernul apreciază că acestea nu fac obiectul controlului de constituționalitate, asupra acestor aspecte fiind competente a se pronunța instanțele judecătorești. ...