Decizia CCR nr. 482/2017Punctul 17

17. Autoarea excepției de neconstituționalitate susține, de asemenea, că reglementarea instituită de art. 31 alin. (15) din Legea nr. 241/2006 este de natură să provoace confuzii, având în vedere că aceasta nu este precisă și previzibilă, întrucât nu există un termen clar de emitere a facturilor, ci, așa cum prevede textul de lege criticat, „Factura pentru furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. (…)“, astfel încât consumatorul nu are posibilitatea să prevadă data exactă pentru emiterea facturii. De asemenea, faptul că termenul de scadență curge de la data emiterii facturii este de natură să conducă, în opinia autoarei excepției, la abuzuri din partea furnizorilor care, fie nu emit facturile, fie le comunică cu întârziere către consumatori. În contextul criticii astfel formulate, Curtea reține faptul că, potrivit art. 31 alin. (15) din Legea nr. 241/2006, republicată, factura pentru furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, iar data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură. Așadar, atât potrivit Legii nr. 241/2006, legea specială în materie, cât și potrivit Legii nr. 51/2006, republicată, legea generală, factura se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată, iar derogarea prevăzută în conținutul art. 31 alin. (15) din Legea nr. 241/2006, republicată, se referă la obligația achitării facturilor pentru serviciile de care au beneficiat utilizatorii în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, iar nu în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor, în care utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate, astfel cum prevede art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, republicată. ...