Decizia CCR nr. 482/2017Punctul 6

6. Autoarea excepției apreciază, de asemenea, că reglementarea instituită de art. 31 alin. (15) din Legea nr. 241/2006 este de natură să provoace confuzii, având în vedere că aceasta nu este precisă și previzibilă, întrucât nu există un termen clar de emitere a facturilor și nu există niciun termen fix pentru scadență, consumatorul neavând posibilitatea să îl prevadă. Arată că, întrucât termenul de scadență curge de la data emiterii facturii, se poate ajunge la abuzuri din partea furnizorilor, deoarece aceștia fie nu mai comunică facturile, fie le comunică cu întârziere către consumatori, împrejurare ce este de natură să îi priveze pe aceștia de luarea la cunoștință a debitului și de formularea eventualelor obiecțiuni, încălcânduse, în acest mod, principiul legalității și principiul egalității armelor. ...