Decizia CCR nr. 443/2022Punctul 63

63. Astfel, potrivit art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 3 aprilie 2014, „în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate“. Actul prin care se constată abaterile generatoare de prejudicii este raportul de audit, iar în temeiul art. 35 din Legea nr. 94/1992 „entitatea auditată poate face obiecții scrise la constatările din rapoartele întocmite de auditorii publici externi, în termen de 15 zile de la data primirii acestora. Obiecțiile formulate se depun la sediul instituției din care face parte auditorul public extern și vor fi avute în vedere la valorificarea constatărilor“. Potrivit art. 64 alin. (1) din aceeași lege, „nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și a neurmăririi de conducerea entității a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă“. Analizând cadrul normativ expus, rezultă că prin raportul de audit întocmit de auditorii publici externi se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate care sunt de natură a genera prejudicii în bugetul entităților auditate. Prin raportul de audit nu se stabilește întinderea prejudiciului și nici nu se dispun măsurile necesare pentru recuperarea acestuia, aceste obligații revenind conducerii entității auditate, după comunicarea raportului de audit. Legea prevede expres aceste obligații sub sancțiunea aplicării răspunderii penale în cazul nerecuperării prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și a neurmăririi de către conducerea entității a măsurilor transmise de Curtea de Conturi. Cu alte cuvinte, actul emis de autoritatea de control are efect obligatoriu sub aspectul măsurilor cuprinse, nedispunerea și neurmărirea acestor măsuri, cu consecința nerecuperării prejudiciului, fiind pedepsită de lege cu cea mai gravă formă de răspundere juridică. O astfel de soluție legislativă își are justificarea în rolul exercitat de Curtea de Conturi, respectiv „controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public“, această funcție realizându-se „prin proceduri de audit public extern prevăzute în standardele proprii de audit, elaborate în conformitate cu standardele de audit internaționale general acceptate“, activitatea acestei autorități desfășurându-se „în mod autonom, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Constituție și în prezenta lege“ [art. 1 alin. (1) -(3) din Legea nr. 94/1992]. ...