Decizia CCR nr. 446/2022Punctul 39

39. În ceea ce privește critica referitoare la necorelarea cu prevederile altor acte normative care reglementează predarea disciplinei Religie, respectiv cu dispozițiile art. 32 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014, care prevăd că „personalul didactic care predă religia în școlile de stat se numește cu acordul cultului pe care îl reprezintă, în condițiile legii“, Curtea, reținând similaritatea conținutului semantic al noțiunii de „aviz“ cu cel al noțiunii de „acord“, sensul fiind acela de acceptare/aprobare, constată că această necorelare nu poate constitui un motiv de neconstituționalitate a normei criticate, întrucât nu este de natură a determina confuzie și impredictibilitate în aplicarea dispoziției legale. Norma prevede cu claritate că, pentru a ocupa o catedră vacantă/rezervată la disciplina Religie, solicitantul trebuie să prezinte un act administrativ (avizul) care să ateste acordul cultului pe care îl reprezintă cu privire la predarea religiei în școli. Prin urmare, Curtea urmează a respinge ca neîntemeiată și această critică. ...