Decizia CCR nr. 437/2022Punctul 11
Punctul 11
11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 103 alin. (2) , ale art. 281 alin. (1) și ale art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut:
– Art. 103 alin. (2) : „În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.“; ...
– Art. 281 alin. (1) : „(1) Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind:
a) compunerea completului de judecată; ...
b) competența materială și competența personală a instanțelor judecătorești, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente; ...
c) publicitatea ședinței de judecată; ...
d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; ...
e) prezența suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; ...
f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența este obligatorie.“;
– Art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. b) : „(1) Instanța, judecând apelul, pronunță una dintre următoarele soluții: [...] 2. admite apelul și: [...] b) desființează sentința primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată se dispune și atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra acțiunii civile ori când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepția cazului de necompetență, când se dispune rejudecarea de către instanța competentă.“ ... ... ... ...
Sursa oficială ↗