Decizia CCR nr. 442/2022Punctul 22

22. Guvernul apreciază că, prin Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, Curtea Constituțională nu a constatat numai neconstituționalitatea soluției legislative care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul art. 155 alin. (1) din Codul penal, ci a oferit o interpretare sintagmei respective prin trimiterea la reglementarea din cuprinsul art. 123 al Codului penal din 1969, care prevedea întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat, statuând astfel că numai în această interpretare legea devine previzibilă. Așadar, Curtea Constituțională nu a înțeles să considere că nu ar mai exista instituția prescripției speciale a răspunderii penale, ci a statuat, în considerente, că soluția legislativă ce corespunde exigențelor Constituției este cea reglementată în art. 123 alin. 1 din Codul penal anterior. Apreciază că Decizia Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu are ca efect imposibilitatea întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, ca o consecință a faptului că legiuitorul nu a intervenit asupra textului de lege. Dimpotrivă, considerentele deciziei anterior menționate sunt neechivoce, în sensul întreruperii cursului termenului de prescripție printr-un act de procedură care trebuie supus comunicării, fiind exclusă - contrar celor susținute de autorul excepției - interpretarea efectului deciziei în procesul de aplicare a legii. Așa fiind, aplicarea - până la intervenția legiuitorului - direct a dispozițiilor Constituției, astfel cum au fost interpretate de instanța de contencios constituțional în deciziile sale, nu poate genera lipsa de claritate și previzibilitate a normei și nici inaplicabilitatea instituției întreruperii cursului prescripției răspunderii penale. ...