Decizia CCR nr. 442/2022Punctul 6

6. Reprezentanta Ministerului Public arată că, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă. Solicită Curții ca, în considerentele deciziei, să realizeze o distincție clară între prescripție și întreruperea cursului prescripției. Susține că prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 a fost operată această distincție. Arată că, în temeiul Deciziei nr. 1.092 din 18 decembrie 2012, revine Curții obligația de a realiza această calificare și de a da o interpretare clară a acestei chestiuni. În practica judiciară s-au stabilit două orientări jurisprudențiale, care fac vorbire de întreruperea cursului prescripției, pe de o parte, și de prescripția răspunderii penale, pe de altă parte. Arată că este unanim acceptat faptul că prescripția răspunderii penale este o instituție de drept substanțial. Cu toate acestea, natura juridică a întreruperii cursului prescripției nu este clară. Apreciază că prin Decizia nr. 358 din 26 mai 2022 nu au fost înlăturate instituția întreruperii cursului prescripției și nici termenele speciale ale prescripției răspunderii penale, astfel că această instituție nu a fost înlăturată în integralitate din fondul legislativ începând cu 2018 și până la momentul intervenției legislative prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Astfel, solicită ca, în considerentele deciziei ce urmează a fi pronunțată, Curtea să clarifice natura juridică a instituției întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, în caz contrar fiind afectate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) , ale art. 16, ale art. 21 alin. (1) și (3) și ale art. 147 alin. (4) . ...