Decizia CCR nr. 390/2022Punctul 23

23. Cerințele pentru a beneficia de protecția directivei, dar și a legii de transpunere reies din considerentul 32, care menționează motivele rezonabile de a crede că aspectele pe care le raportează sunt adevărate, prin prisma circumstanțelor și informațiilor de care dispune avertizorul în momentul raportării. Acest aspect reprezintă o garanție atât pentru avertizor, cât și pentru cel vizat de raportare (pentru raportări răuvoitoare, neserioase sau abuzive). Astfel, buna-credință, potrivit noii filozofii a legii, nu mai reprezintă în mod necesar un aspect care să se circumscrie mecanismului de protecție. Nepreluarea în lege a prezumției de bună-credință a avertizorilor, care, evident, nu este un drept subiectiv patrimonial, nu poate fi analizată din perspectiva încălcării art. 15 din Constituție, acesta nefiind incident în cauză, întrucât vizează drepturi personale patrimoniale cu relevanță constituțională. ...