Decizia CCR nr. 390/2022Punctul 65

65. Cu privire la critica de neconstituționalitate adusă art. 19 alin. (1) din legea supusă controlului raportat la art. 148 alin. (1) și (2) din Constituție, potrivit căreia, deși art. 25 din directivă stabilește că aceasta nu poate constitui un motiv de diminuare a nivelului protecției deja acordat de statele membre în domeniul avertizorului de integritate, legea criticată, în transpunerea directivei, diminuează nivelul de protecție deja existent, Curtea reține că textul de lege criticat reia în alin. (1) soluția normativă existentă în art. 15 alin. (1) din directivă, însă critica nu privește soluția normativă propriu-zisă a directivei/legii. Ceea ce se critică, în realitate, este faptul că noua reglementare stabilește, în opinia autorilor, un standard mai redus de protecție juridică a avertizorului de integritate - prin faptul că acesta trebuie să raporteze intern/extern și ulterior să se adreseze mass-mediei sau, în anumite condiții, să se adreseze direct mass-mediei - față de art. 6 din Legea nr. 571/2004, care prevede că avertizorul de integritate se poate adresa direct mass-mediei, aspect care s-ar deduce din art. 25 din directivă. ...