Decizia CCR nr. 387/2022Punctul 6

6. Se susține, astfel, că în cuprinsul Legii administrației publice locale nr. 215/2001, printre atribuțiile secretarului, prevăzute la art. 117 și 117^1, nu se regăsesc atribuții cu privire la semnarea certificatelor și autorizațiilor de urbanism, lăsându-se la libera apreciere atât a instanțelor de judecată, cât și a agenților constatatori, dar și a semnatarilor interpretarea sintagmei „potrivit atribuțiilor stabilite conform legii“. Conform Legii nr. 215/2001, primarul emite autorizația, însă întocmirea, confirmarea documentației tehnice reprezintă atributul arhitectului-șef, iar confirmarea legalității atributul secretarului unității administrativ-teritoriale, rezultând astfel care este rolul fiecărui semnatar prevăzut de Legea nr. 50/1991. A admite că primarul sau secretarul, în calitate de semnatari formali ai unei autorizații de construire, pot fi sancționați contravențional pentru că autorizația a fost emisă în lipsa sau cu nerespectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, aprobate potrivit legii, sau în baza unor documentații incomplete sau elaborate în neconcordanță cu prevederile certificatului de urbanism, ale Codului civil, ale conținutului-cadru al documentației tehnice - D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, care nu ar conține avizele și acordurile legale necesare sau care nu sunt verificate potrivit legii, înseamnă a accepta că primarul sau secretarul ar trebui să dețină competențe în toate domeniile de specialitate ce se regăsesc în aparatul pe care îl conduce și să verifice toate datele tehnice de specialitate și măsurătorile tehnice, ceea ce ar fi practic imposibil. Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 128 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, contrasemnarea sau avizarea pentru legalitate și semnarea notelor de fundamentare angajează răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz, a semnatarilor, în cazul încălcării legii, în raport cu atribuțiile specifice, sintagmă care nu lasă loc de interpretări. Dacă s-ar admite că este constituțională prevederea de lege criticată, s-ar ajunge în situația în care este sancționată o persoană care nu a contribuit nici la stabilirea situației de fapt și nici la redactarea actului administrativ. ...