Decizia CCR nr. 345/2022Punctul 18

18. Judecătoria Iași - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată, în esență, că, prin actul normativ criticat, legiuitorul a reglementat două cazuri specifice de impreviziune, în contextul în care anterior, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea Constituțională stabilise deja faptul că Legea nr. 77/2016 nu reprezintă altceva decât o aplicație particulară a instituției impreviziunii din dreptul comun. Curtea subliniase faptul că aplicarea impreviziunii nu încalcă principiul autonomiei de voință al părților și nici dreptul de proprietate, deoarece nu face decât să reașeze contractul în făgașul intențiilor și intereselor previzionate de părți, cu bună-credință, la încheierea contractului. Așa fiind, dacă, până la data de 16 mai 2020, Legea nr. 77/2016 reglementa deja, la nivel de principiu, o formă specială (dar nu foarte concretă) a impreviziunii de drept comun, faptul că prin Legea nr. 52/2020 s-au definit două cazuri clare de impreviziune nu poate fi de natură să încalce dreptul de proprietate al creditorului (mai mult decât ar fi putut încălca acest drept de rang constituțional, prin ipoteză, forma anterioară). De altfel, în Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, Curtea Constituțională a ajuns la concluzia că reglementarea unor criterii care atrag impreviziunea (cazuri de impreviziune) nu reprezintă în sine un demers legislativ neconstituțional. Așadar, aceste completări, departe de a fi neconstituționale, sunt, dimpotrivă, binevenite, deoarece sunt de natură să contribuie la clarificarea sferei sau domeniului de aplicare a legii și la unificarea practicii judiciare. ...