Decizia CCR nr. 329/2022Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. Se arată, în acest sens, că atribuția încălcată sau defectuos îndeplinită trebuie să fie prevăzută de o dispoziție legală ce reglementează activitatea unei persoane juridice. Însă autorii excepției susțin că au fost trimiși în judecată în calitate de persoane fizice pentru comiterea unei infracțiuni de abuz în serviciu comise prin încălcarea unor atribuții care sunt prevăzute, în mod expres, de legea specială, care este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. Se susține însă că ordonanța anterior menționată nu vizează conduita persoanei fizice, motiv pentru care critica formulată constituie o chestiune de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale analizate, nefiind arătate problemele de neconstituționalitate a acesteia. Or, în aceste condiții, soluția pronunțată de instanța de contencios constituțional ar trebui să răspundă tocmai la întrebarea dacă în sarcina persoanei fizice se poate reține elementul obiectiv al infracțiunii de abuz în serviciu, în ipoteza invocată de autorii excepției, în măsura în care ordonanța antereferită se adresează în mod direct și neechivoc persoanelor juridice. Se susține că legiuitorul ar putea face trimitere la o altă lege în cuprinsul actului normativ analizat, dar această trimitere trebuie stabilită în mod expres pentru ca efectul dispoziției de trimitere să constea tocmai în aplicarea corectă și clară a unei dispoziții legale. Se mai arată că soluția legislativă criticată constituie opțiunea legiuitorului, iar eventuale critici ar tinde la modificarea acesteia. ...