Decizia CCR nr. 329/2022Punctul 11

11. Se arată că această lacună legislativă creează situații în care legea penală se aplică, prin analogie, în defavoarea inculpatului, în speță, unor funcționari publici persoane fizice fiindu-le imputate fapte de abuz în serviciu săvârșite prin îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor specifice unei persoane juridice, aspect ce reprezintă o extindere a aplicării unei norme penale de incriminare cu privire la o categorie de persoane pe care nu le prevede în mod expres. Or, o astfel de interpretare extensivă contravine principiului legalității incriminării și a pedepsei, o conduită ilicită, cum este încălcarea dispozițiilor art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, putând fi sancționată contravențional atunci când aparține unei persoane juridice și putând fi sancționată penal atunci când autorul faptei este o persoană fizică. În acest context se ridică întrebarea dacă în sarcina persoanei fizice se poate reține latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu săvârșite cu încălcarea dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 - în măsura în care ordonanța de urgență analizată se adresează, în mod direct și neechivoc, unei persoane juridice -, fără să fie încălcate principiul legalității incriminării și caracterul proporțional al răspunderii penale. De asemenea, se ridică întrebarea dacă principiul subsidiarității răspunderii penale se aplică, în măsura în care persoana fizică, subiect activ al infracțiunii de abuz în serviciu, poate răspunde civil ca urmare a încălcării prevederilor art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 de către autoritatea contractantă, ipoteză în care persoana juridică este amendată contravențional, aspect ce atrage răspunderea delictuală a organelor de conducere. ...