Decizia CCR nr. 339/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) , ale art. 21 alin. (1) și (2) , ale art. 52 alin. (1) și (2) , ale art. 53 și ale art. 126 alin. (6) . În acest sens, arată că dispozițiile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 încalcă garanțiile Constituției cu privire la claritate, precizie și previzibilitate, întrucât au un conținut contrar prevederilor art. 68 alin. (1) din aceeași lege, potrivit cărora „contravențiilor prevăzute de prezenta lege le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.“ Or, arată că, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, „contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal“. În mod diferit, dispozițiile de lege criticate prevăd posibilitatea achitării doar a „jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator pentru contravențiile prevăzute de lege“. Neclaritatea textului nu transpare din modalitatea ambiguă de formulare, care ar putea induce modalități diferite de interpretare și aplicare, ci din trimiterea eronată la texte inexistente în cuprinsul actului normativ ce reglementează legislația-cadru privind contravențiile ale cărei dispoziții au un alt conținut. Prin urmare, textele respective nu pot fi aplicate și nu pot produce efecte juridice. În consecință, nici textele care stabilesc competența referitoare la constatarea contravențiilor și sancțiunile individuale incidente nu pot fi aplicate, fiind lipsite de efecte juridice ca urmare a modului defectuos de redactare. ...