Decizia CCR nr. 141/2022Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 constituie o veritabilă normă tranzitorie de aplicare a legii, care vine însă în contradicție cu principiul egalității în fața legii și cu cel al aplicării legii contravenționale mai favorabile. În acest context, arată că reglementarea cuprinsă în art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 203/2018, potrivit căreia se poate achita jumătate din minimul amenzii în termen de 15 zile, este o normă de drept contravențional substanțial mai favorabilă care trebuie să se aplice în toate situațiile în care amenda contravențională nu a fost achitată sau executată silit până la data intrării în vigoare a Legii nr. 203/2018. Așadar, în măsura în care posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii în termen de 15 zile constituie o normă de drept material mai favorabilă și deci retroactivă, autorii excepției susțin că dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 203/2018 sunt neconstituționale, deoarece legiuitorul nu poate, prin dispoziții tranzitorii, să înfrângă principiul constituțional al legii contravenționale mai favorabile. Având în vedere faptul că amenzile aplicate nu mai pot fi contestate, autorii excepției fac referire la Decizia nr. 228 din 13 martie 2007, prin care Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează“ prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia. ...