Decizia CCR nr. 323/2022Punctul 35

35. Această critică de neconstituționalitate pleacă de la premisa greșită că autoarele excepției de neconstituționalitate pot invoca art. 25 din Constituție referitor la libertatea de circulație a cetățenilor. Mai mult decât atât, este rezonabilă presupunerea că legiuitorul nu a consacrat drepturile prevăzute la art. 16 și 23 din Legea nr. 44/1994, cu prioritate, în scopul de a conferi caracter efectiv dreptului fundamental la circulație al beneficiarilor acestora. Măsurile de gratuitate la transport sunt doar o parte dintre drepturile și facilitățile oferite de capitolul II (art. 10-17) al Legii nr. 44/1994 și, în ansamblul lor, reprezintă măsuri luate în considerarea faptului că, potrivit art. 1 alin. (3) din Constituție, România este stat social. În plus, Curtea Constituțională reține că art. 16 alin. (1) din Constituție nu poate fi interpretat în sensul că impune ca diferitele categorii de persoane pe care ordinea juridică le instituite să fie reglementate în mod identic sub toate aspectele care pot fi apreciate ca fiind comune respectivelor categorii. Tratamentul discriminatoriu sau, dimpotrivă, nediscriminatoriu trebuie apreciat și în funcție de cât de semnificative sunt deosebirile de conținut ale reglementării. În cauza de față, chiar dacă legiuitorul nu îi tratează în mod identic pe beneficiarii Legii nr. 44/1994 care locuiesc în mediul rural și pe cei care nu locuiesc în mediul rural, o astfel de constatare nu conduce, în mod automat, la concluzia că acest tratament este discriminatoriu. Mai mult decât atât, dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție nu pot fi interpretate și aplicate de o manieră într-atât de strictă încât să îl pună pe legiuitor în dificultatea de a acționa în vederea implementării numeroaselor și variatelor politici sociale pe care este îndreptățit să le adopte. ...