Decizia CCR nr. 316/2022Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată, în esență, că prin instituirea unui prag minim de susținători este împiedicată exercitarea liberă a dreptului de a fi ales a unui candidat, contrar art. 37 din Constituție. Limitarea astfel impusă nu răspunde exigențelor stabilite de art. 53 din Constituție, deoarece această măsură, nefiind motivată, nu se poate încadra în vreunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de norma constituțională indicată și nici nu este necesară într-o societate democratică. Se afirmă că ingerința statului român în respectarea dreptului de a fi ales, prin instituirea unui prag minim de susținători, contravine jurisprudenței constante în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea din 1 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Varga împotriva României, hotărârea din 18 februarie 1992, pronunțată în Cauza Moustaquim împotriva Belgiei, hotărârea din 24 aprilie 1996, pronunțată în Cauza Boughanemi împotriva Franței etc). Tot prin raportare la jurisprudența Curții de la Strasbourg se susține și neconcordanța textului legal criticat cu dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 3 din primul Protocol al Convenției, statului revenindu-i o serie de obligații pentru organizarea și asigurarea alegerilor libere și a pluralismului într-un stat democratic, iar restricțiile trebuie justificate printr-un scop legitim și să fie proporționale (hotărârea din 16 martie 2006, pronunțată în Cauza Ždanoka împotriva Letoniei, paragrafele 98 și 103, hotărârea din 24 noiembrie 1993, pronunțată în Cauza Informationsverein Lentia și alții împotriva Austriei, paragraful 38, hotărârea din 2 martie 1987, pronunțată în Cauza Mathieu-Mohin și Clerfayt împotriva Belgiei). ...